Dacă să pornim de la predica biblică omul nimereşte după moarte ori în rai ori în iad, şi se spune că sufletele ce nimeresc în iad, îşi ispăşesc o pedeapsă ca ulterior să renască în paradis, se mai spune că omul va renaşte odată cu revenirea mîntuitorului pe pămînt, să dăm măcar o vagă dreptate acestor vorbe şi să abstracţionăm. Omul se presupune că este o fiinţă atît fizică cît şi sufletească, şi toată viaţa ar trebui să cultivăm sufletescul din noi, să fim mai buni, mai omenoşi, într-un cuvînt să nu ne osificăm sufletele, pornind de la această ipoteză putem zice că vom renaşte sufleteşte în Eden, în formă de suflete ispăşite şi fericite,în Rai vom primi pacea îmbinată cu senzaţia de fericire pe care o căutăm toată viaţa şi pe care palpînd-o în anumite momente nu vrem să-i dăm drumul.
Dar poate în EDEN vom renaşte şi fizic, şi aici apare o altă dilemă, vom renaşte schilodiţi, bărîni, ca în momentul morţii, sau să-mi permit să zic că vom renaşte schelete fără carne, sau vom renaşte tineri, frumoşi, sau poate copii, sau poate adulţi, şi cine stabileşte anume perioada şi chipul renaşterii noastre, şi cum se stabileşte, sau poate e ceva din lumea paralelă şi putem vedea mai mulţi de NOI, un NOI copil ce îşi ţine de mînă MAMA, un NOI ce joacă fotbal cu tata, un NOI care ne ţinem minte bine şi vrem dinadins să întoarcem o clipă înapoi.
Sau poate în Paradis renaştem ca amintiri, ca amintiri în inimile celor ce ne ţin minte, renaştem amintirea celor ce ne duc lipsa.
Şi ultimul POATE, poate sîntem prea visători şi frica de moarte ne face să ne îmaginăm irealul, poate dorinţa de a stabiliza moralitatea lumii a născut idea Iadului şi Raiului, ca o balanţă imaginară, ca un judecător-arbitru al faptelor noastre, care e defapt un subonştient bine concentrat în mîinele bisericii, dar nu asta e tema, tema este, Cum renaşte în Paradis. Dacă aveţi o idee, vreau să o citesc, sper să făţi receptivi, şi cum zicea Plato, aici intră doar Geometrii(oamenii care gîndesc, şi care întemeiază cu un argument orice teoremă)
Cea mai mare taină care a frământat mințile umane vreodată: ce e după moarte. Aici putem expune doar păreri și gânduri,fiindcă încă nimeni nu s-a întors din Paradis pe pământ. Eu personal îs de părere că după moarte nu ne renaștem fizic. Universul e un flux permanent de energie. Fiecare din noi suntem o parte a acestei energii inchisă în trup. După moarte această energie se eliberează. Spiretele dezvoltate se întorc în fluxul Universului se contopesc cu această energie și găsesc pacea. Putem numi asta rai. Dar spiretele mai puțin inițiate, nepregătite pentru moarte, se rătăcesc, rămân pe pământ. Oamenii îi numesc fantome. Aceste energii cu timpul își micșorează frecvența până la dispariție. Putem numi asta iad.
RăspundețiȘtergereDar dacă ar fi să îmi închipui că ne întâlnim cu toții în rai în carne și oase aș crede că fiecare ar arăta după vârsta pe care o are în suflet. Dacă te simți copil arăți copil și invers...