Astăzi la sfatul unui prieten o să fac o rubrică nouă pe bloguleţul meu, rubrica se va numi Rupturi de Gînduri, şi aici vor fi mereu nişte gînduri scurte, pe care le puteţi găsi şi la mine pe facebook cei ce mă au în prieteni, şi iată şi prima ruptură. Despre Frica de a Socializa şi despre Oameni Buni
Toţi ca unul se tem, la toţi le este frică, iaca mergi tu deaista pe drum şi vezi o fată frumoasă, şi deaista simţi că ea e a ta, şi fata merge şi deasta vede un bărbat frumos, da rar, foarte rar, aproape nidiodată nu te vei apropia să zici Salut, deaceea că te temi de refuz, iaca punem noi like-uri, comentăm, shăiruim, da pontu ? Dacă în realitate eşti o bîrnă care face cîr mîr, şi plin de ruşine face doi paşi în dreapta în stînga, şi gata, deatîta că mulţi din noi se ruşinează, complexează. Şi mă lupt, şi vreau sămă lupt cu asta în societate, ca toţi să zică, să se comporte cum sînt ei defapt, da nu să aştepte să vorbească cu cineva pe facebook, şi atunci tuturor cumva le va fi mai uşor. Părinţii noştri au trăit o viaţă, şi s-au cunoscut face to face, noi nu...
Uneori iată mergi pe drum zîmbeşti, eşti vesel, bucuros, cu lumea vorbeşti repede, gesticulezi, glumeşti, eşti amabil şi educat, şi ei se gîndesc că ceva nu e în regulă cu tine, pot să te mai întrebe ce ai fumat şi ce ai băut ? Deoarece des lumea vede în oameni buni slăbiciune, şi asta irită, da, cred că e mai bine să fii un mîndru, orgolios, vorba ceea Budi pafosnee liudi c tebe potianutsea.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu