Hai LIONEA GROAPA E PREGĂTITĂ.
Gîndindu-mă la ireversibilitatea timpului, la efemeritatea vieţii umane
inspirat din versurile Planetei Moldova ,
vreau să aduc nişte citate cu tematica cum şi unde se termină viaţa umană.
Între patru scânduri
Nu mai stai pe gânduri
În mormânt nu iei cu tine
Nici măcar o pâne,
Pentru ziua de mâine
SIMPLU ÎN exprimare, simplu în percepţie, şi profund în sens.
Micleuşeanu
redă prin cel mai simplu limbaj, tradiţional străzilor drumul nostru în viaţă,
omul mereu se zbate ca peştele la mal şi tot la mal se înneacă, mereu are
aspiraţii mari de a reuşi şi curaj puţin pentru a le înfăptui, şi tot noi des
credem că nu sîntem acei destoinici de a face următorul pas.
*******
Am munşit am strîns
Am clădit, agonisît.
Am gândit, am vorghit
Am clădit, agonisît.
Am gândit, am vorghit
Am mers, am dres
Am vrut, am futut
*******
Fix ca în Moldova, omul merge, drege, ride, preacurveşte, cheltuie. Tot aici se
menţine corupţia ca tămîa în Biserică, pentru că e greu să răzbaţi acolo unde
oamenii care trebuie să fie arestaţi instituie în funcţie oameni care trebuie
să aresteze. Şi tot cum se cîntă
Am Strîns Am agonisît, nu şi folos, şi folos ?
Am Strîns Am agonisît, nu şi folos, şi folos ?
Chiar, mare folos, că cu o vrăbiuţă nu se face primăvara, cu o vrăbiuţă
nici un rahat normal de sus în oameni nu poţi face. Şi chiar te gîndeşti nu şi
folos, şi folos dacă oricum nu ei nimic cu tine. Aşa-i viaţa baţi o dată din
palme, fugi oleacă mai repede, îţi ei mai mare avînt şi vremea a trecut. Şi te
trezeşti сă vrei să te uiţi în urmă şi gata, pah şi nu mai e nimic, eşti deja
bătrîn.
*******
Cu o vrăbiuţă nu se face primăvara
Cu o vrăbiuţă nu se face primăvara
*******
Nu preţuim clipa, şi cînd zic să
preţuim clipa nu înseamnă să bei, să fumezi, să te droghezi, şi să te fuţi cu
toate flioşcăitele posesoare de vagin. Te înveşniceşti doar prin artă, iar
restu este nisip în clepsidră. Artă în orice, în a scrie, a cînta, a munci,
doar o artă te face să fii veşnic în fluxul timpului. Nu banii, mîncarea,
căsoaiele, maşinile, şi gardurile de 4 metri.
Niciodată nu trebuie să gîndeşti, ei am
18 ani sau cît acolo ai, în vrio 10 ani se începe viaţa, iaca la 25 a să fac
istorie, iaca la 28 a să fiu important, iaca la 30 a să am tot, că realizezi mai pe
urmă că au trecut 10, 15 ani şi tu nu că nu ai început să trăieşti, ci mai rău
viaţa deja se termină, şi nu se termină cu moartea viaţa se termină prin
faptul că ceia ce ai putut face cîndva
devine amintire, şi apoi merge 40,50,60, dă doamne 70, dă doamne 80 şi parcă te
gîndeşti că vrei să trăieşti, da parcă nu mai vrei, parcă te temi, da parcă nu,
parcă iaca iaca... da singur... opreştete... şi gîndeştete cui îi trebuieşti tu aşa
ruginit, uscat.
Profitaţi de orice ocazie căci oricum între 4 scînduri nu ei nici măcar un
sfert din bogăţiile materiale, în circuit rămîne doar sufletescul, şi ar fi bine să facem fapte bune cu toţii, să lăsăm pafosul, minciuna, şi goana nebună după mituri căcioricum toţi trecem, toate trec. Şi odată ce toţi noi care creăm amalgamul numit Societate nu vom face schimbări ne aşteaptă o batjocoră întocmită în 4 cuvinte HAI LIONEA GROAPA E PREGĂTITĂ
mi-a plăcut ceia ce-ai scris aici ! Nu contează sărac sau bogat tot în pământ ajungem toți ))
RăspundețiȘtergere