Profesorul ideal- Mitul Ministrului

Există mai multe motive, care ne-ar îndreptăţi sa vorbim despre profesori, despre formaţiile lor intelectuale, şi despre noi, elevii, ce suntem sub aripa lor. Imaginea profesorului mereu se schimbă în conştiinţa noastră, uneori ea degradează cu lecţie ce trece, şi deobicei imaginea profesorului se diminuiază odată cu dezvoltarea critico-analitică a elevului, odată cu ideea ce apare în capuşorul acestuia, şi odată cu prima rebeleciune demonstrată de discipoli. Dorinţa şi totodată necesitatea de a învăţa sunt nişte realităţi, pe care ar trebui să le trăim cu toate fibrele fiinţei. Însă pentru a învăţa ceva trebuie să avem cine să ne înveţe. Profesorii sunt mai mult decît omul a cărui lecţie o răbdăm, o iubim, o evităm, sau suntem indiferenţi, iar pentru a fi un bun profesor, trebuie să ai macar pic de actorie, căci elevii sunt un public, şi cu cît mai mult improvizezi, cu cît mai mult pui suflet în elevi, cu atît mai mari le sunt succesele. Se poate de specula foarte mult la întrebarea ce primeşte profesorul din asta că te învaţă, ce are el, da ce ar trebui să aibă? Lectia e mai mult sau mai puţin o confesiune,Iar noi o facem slujbă(biserişească). Profesorii prea puţin comunică cu elevii şi de aceea avem o generaţie de needucaţi, care cînd deschid gura te miri de vocabularul lor întortochiat si deochiat, cu intruşi vocabulareşti, de genu ,, paniatna’’ ,, sluciaina’’ ,, so palucit’’ şi aşa mai departe, însă cea mai mare greşeală este nu aceea ca admitem aşa ceva, dar greşeala este că oamenii auzind un grai frumos îii spun şi we te pricaleşti e şi bazareşti normal, nu te strîmba, iar moldovenismul ista o devenit înspăimîntător de pronunţat şi de prostesc. Profesorul cît şi fiecare clasă trebuie să aibă, minimum 3 lecţii săptămînale de dezbateri şi discuţii, şi atunci el va fi privit ca un dascăl, nu ca o maşină de scurgere, a cărui combustibil este mita. Profesorul ideal nu există, deoarece fiind mereu în comunicare şi în relaţii directe cu oamenii, nu ai cum să nu dai greş însă asta e specific omenesc. Regenerarea, dobîndirea şi concentrarea termenilor în jurul determenativului ,,profesor’’ ne face sa visăm la trasaturile care ar fi bine să le capete un profesor de iubit. Reflectînd pot da o schiţă, profesorul trebuie să fie mereu tînar cu gîndul, să fie flexibil inovaţiilor, şi să nu aibă debilisme conservatoare de genu, netul îi rău satanist, telefoanele mobile is elemente sugătoare de creier, iar copii de acum îs lenoşi şi obraznişi, iar cluburile de noapte îs nişte iaduri în care ne scufundăm iar băuturile is psihotropice ce ne fut creierul, iar ţîgările îs cîcat în linguriţă şi doar proştii fumează(Einstein, Eliade, Brîncuşi, Obama, Graham Bell). Urăsc profesorul care crede că el este cel mai deştept el ştie tot, iar elevul este o moleculă proasta sau mai multe molecule relativ de proaste, nişte amibe in oceanul cunoaşterii, şi noi oricît de mult nu am munci nu ajungem la nivelul lora DUMNEZEIESC de cunoaştere pentruca el îi nacialnic iar noi sintem duraki. Urăsc profesorii care ştiu să ceară şi niciodată să nu dea înapoi, urăsc profesorii care aleg cele mai debileşti pedepse pentru elevi, şi cei care nu cred în puterile elevului. Multe lucruri în viaţă continui să le urăsc, din cauza nesimţirii unora, si lipsei de curaj însă nu înseamnă că sunt o persoană negativă, pur şi simplu imi place cînd dreptatea este mai mult sau mai relativ prezentă în viaţa unui om , şi da eu înţeleg perfect ca sistemul şcolar este mai infect ca ciuma bubonică, însa ăsta este el, şi cu toate că venind la şcoală cînd eram în a 12-a conştientizam că-s un hlandan apt de muncă, ce incă sug din portofelul părinţilor, ce nu învăţ nimic nou şi folositor şi nu capăt nici o experienţă, şi nici măcar nu-mi îmbunătăţesc eul propriu, dar eram nevoit să vin. Pentru ca să învăţăm ceva nou trebuie neapărat sa avem nişte profesoci, cît de cît protestatari, care să facă nu doar ce vine în programa impotenta de la minister, ci să facă ceea ce ar dezvolta un elev ca personalitate, ca om cultural, şi ce l-ar dezvolta ca om de familie, ca om prezent în societateda nu ca gopnic specificus debilus. Deci fraţii mei învăţaţi, învăţaţi, şi încă odată învăţaţi, şi daţi cîte un share la ceea ce am scris (pălitear zeul ştiinţei cu dexul in  cap) pentru ca fiecare profesor să citească ceea ce am scris şi poate chiar ministru ca să schimbe ceva în învăţămint. Mulţumesc că ai citit pînă aici învăţăşel.  Şi nu uita că...